Megalomania, mai mult decât un cap mare
Megalomania este o credință în sine că are măreție, măreție sau putere. Această credință nu este doar o atitudine arogantă, ci face parte dintr-o tulburare mentală.
Persoanele cu megalomanie pot fi identificate prin credința că au putere, autoritate, inteligență sau bogăție. Cu toate acestea, această credință este de fapt o credință falsă sau numită și waham, tocmai măreția waham.
health-care/megalomania-lebih-dari-sekadar-besar-kepala.webp’>
De multe ori opiniile exprimate de o persoană cu megalomanie despre sine nu au sens. Cu toate acestea, o dezbatere de orice fel nu va putea schimba această gândire.
Boli care cauzează megalomania
Megalomania este de fapt un simptom al tulburărilor mentale sub formă de tulburări mentale. Iată câteva tipuri de tulburări psihice care pot provoca megalomania:
1. Schizofrenie
Schizofrenia este o tulburare psihiatrică cronică care determină suferința să aibă dificultăți în a distinge realitatea de propriile gânduri. Schizofrenia poate provoca mai multe simptome, cum ar fi halucinații, gândire confuză și modificări de comportament.
În plus, schizofrenia poate provoca și convulsii. Există diverse superstiții care pot apărea la persoanele cu schizofrenie. Una dintre ele este megalomania.
2. Tulburare bipolară
Tulburarea bipolară este o tulburare psihiatrică care determină suferința să experimenteze schimbări emoționale drastice. Persoanele cu tulburare bipolară pot experimenta de obicei o fază de manie (foarte fericită) și o fază de depresie (foarte deprimată).
În tulburarea bipolară severă pot apărea halucinații și iluzii, cum ar fi megalomania. De obicei, aceste simptome apar atunci când persoanele bipolare se confruntă cu o fază de manie.
3. Demență
Demența este o boală care are ca rezultat scăderea memoriei și a modului de gândire. Această afecțiune are un impact mare asupra stilului de viață, capacității de socializare, asupra activităților zilnice ale celui care suferă.
Demența poate duce la demență. De obicei, superstiția care apare este o superstiție paranoică care îl face pe cel care suferă să suspecteze că cineva îl va răni sau otrăvi. Cu toate acestea, megalomania poate apărea și la persoanele cu demență.
4. Delir
Delirul este o schimbare bruscă a creierului care determină suferința să experimenteze confuzie severă, scăderea conștientizării mediului sau, uneori, o schimbare a percepției sub formă de megalomanie. Delirul este de obicei cauzat de o infecție severă, otrăvire cu alcool sau lipsa de oxigen.
5. Tulburări ale lui waham
Tulburarea Waham sau tulburarea iluziei este o boală mintală care determină suferința să aibă unul sau mai mulți waham. Spre deosebire de bolile anterioare, singurul simptom al tulburării waham este apariția waham în sine.
Tipurile de credințe care pot apărea la persoanele cu tulburări waham sunt megalomania care crede în măreția sa, waham nihilist care crede că va exista un mare dezastru sau erotomania waham care crede că cineva îl iubește.
Tratamentul pentru megalomanie
Megalomania poate fi vindecată dacă boala mintală care a provocat-o este rezolvată. În general, următoarele sunt exemple de tratamente care pot fi făcute pentru a face față acestor simptome:
Medicamente
Pentru tratarea megalomaniei în schizofrenie, medicamentele utilizate sunt antipsihotice. Aceste medicamente acționează afectând substanțele chimice sau neurotransmițător în creier, în special dopamina.
Între timp, pentru tratarea tulburării bipolare cu megalomanie, medicamentele care sunt adesea utilizate sunt stabilizator de dispoziție, antipsihotice, antidepresive, precum și medicamente anti-anxietate.
Psihoterapie
Se crede că psihoterapia, cum ar fi logopedia sau terapia comportamentală cognitivă, ajută la ameliorarea simptomelor megalomaniei. Psihoterapia își propune să schimbe gândurile iraționale în altele mai plauzibile și mai durabile. Practic, această terapie trebuie să fie însoțită de medicamente.
Îngrijire într-un spital de boli mintale
Tulburările psihiatrice care cauzează megalomania pot fi severe, chiar până la rănirea lor sau a celorlalți. Dacă a ajuns la acest stadiu, pacientul trebuie tratat într-un spital psihic până când starea sa este stabilă.
Megalomania nu trebuie luată cu ușurință. Această afecțiune poate trece neobservată ca o tulburare mentală și poate face ca suferința să nu-i placă sau să fie evitat de cei din jur. Acest lucru va face, desigur, prea târziu pentru el să primească ajutorul pe care ar trebui să-l primească.
În plus, persoanele cu megalomanie nu știu de obicei că au nevoie de ajutorul unui medic. Prin urmare, dacă persoana iubită are semne de megalomanie, cereți-i imediat să viziteze un psihiatru pentru a primi un tratament adecvat.