Peritonită
Ce este peritonita?
Peritonita este inflamația peritoneului, stratul subțire de țesut care acoperă interiorul abdomenului și majoritatea organelor sale. Inflamația este de obicei rezultatul unei infecții fungice sau bacteriene. Acest lucru poate fi cauzat de o leziune abdominală, o afecțiune medicală de bază sau un dispozitiv de tratament, cum ar fi un cateter de dializă sau un tub de alimentare.
Peritonita este o afecțiune gravă care necesită asistență medicală imediată. Sunt necesare antibiotice intravenoase prompte (IV) pentru tratarea infecției. Chirurgia este uneori necesară pentru îndepărtarea țesutului infectat. Infecția se poate răspândi și poate pune viața în pericol dacă nu este tratată prompt.
Ce cauzează peritonita?
Există două tipuri de peritonită. Peritonita bacteriană spontană (SBP) este rezultatul unei infecții a lichidului din cavitatea peritoneală. Insuficiența renală sau hepatică poate provoca această afecțiune. Persoanele care fac dializă peritoneală pentru insuficiență renală prezintă, de asemenea, un risc crescut de SBP.
Peritonita secundară se datorează de obicei unei infecții care s-a răspândit din tractul digestiv.
Următoarele condiții pot duce la peritonită:
- o rană sau vătămare abdominală
- o apendice ruptă
- un ulcer de stomac
- un colon perforat
- diverticulită
- pancreatită sau inflamația pancreasului
- ciroza ficatului sau alte tipuri de boli hepatice
- infecția vezicii biliare, a intestinelor sau a fluxului sanguin
- boală inflamatorie pelviană (PID)
- Boala Crohn
- proceduri medicale invazive, inclusiv tratament pentru insuficiență renală, intervenție chirurgicală sau utilizarea unui tub de alimentare
Simptomele peritonitei
Simptomele vor varia în funcție de cauza principală a infecției. Simptomele frecvente ale peritonitei includ:
- sensibilitate în abdomen
- durere în abdomen care devine mai intensă cu mișcarea sau atingerea
- balonare abdominală sau distensie
- greață și vărsături
- diaree
- constipație sau incapacitatea de a trece gazul
- debit minim de urină
- anorexie sau pierderea poftei de mâncare
- sete excesivă
- oboseală
- febră și frisoane
Dacă faceți dializă peritoneală, lichidul de dializă poate părea tulbure sau poate avea pete albe sau pâlcuri. De asemenea, este posibil să observați roșeață sau să simțiți durere în jurul cateterului.
Diagnosticarea peritonitei
Dacă aveți simptome de peritonită, solicitați imediat asistență medicală. Întârzierea tratamentului vă poate pune viața în pericol.
Medicul dumneavoastră vă va întreba despre istoricul medical și va efectua un examen fizic complet. Aceasta va include atingerea sau apăsarea abdomenului, ceea ce va provoca probabil unele disconforturi.
Mai multe alte teste vă pot ajuta medicul să diagnosticheze peritonita:
- Un test de sânge, numit număr total de sânge (CBC), poate măsura numărul de celule albe din sânge (WBC). Un număr mare de WBC semnalează de obicei inflamația sau infecția. O hemocultură poate ajuta la identificarea bacteriilor care cauzează infecția sau inflamația.
- Dacă aveți o acumulare de lichid în abdomen, medicul dumneavoastră poate folosi un ac pentru a îndepărta unii și îl poate trimite la un laborator pentru analize de lichide. Cultivarea fluidului poate ajuta, de asemenea, la identificarea bacteriilor.
- Testele imagistice, cum ar fi scanările CT și razele X, pot arăta orice perforații sau găuri în peritoneul dumneavoastră.
Dacă faceți dializă, medicul dumneavoastră poate diagnostica peritonita pe baza apariției unui lichid tulbure pentru dializă.
Cum este tratată peritonita
Primul pas în tratarea peritonitei este determinarea cauzei sale de bază. Tratamentul implică de obicei antibiotice pentru combaterea infecțiilor și medicamente pentru durere.
Dacă aveți intestinele infectate, un abces sau un apendice inflamat, este posibil să aveți nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta țesutul infectat.
Dacă sunteți dializat la rinichi și aveți peritonită, poate fi necesar să așteptați până când infecția se va lămuri pentru a primi mai multă dializă. Dacă infecția continuă, poate fi necesar să treceți la un alt tip de dializă.
Tratamentul dumneavoastră trebuie să înceapă cu promptitudine pentru a evita complicațiile grave și potențial fatale.
Complicații din peritonită
Dacă nu este tratată prompt, infecția poate pătrunde în fluxul sanguin, provocând șoc și deteriorând celelalte organe. Acest lucru poate fi fatal.
Complicațiile potențiale ale peritonitei spontane includ:
- encefalopatie hepatică, care este o pierdere a funcției creierului care apare atunci când ficatul nu mai poate elimina substanțe toxice din sânge
- sindrom hepatorenal, care este insuficiență renală progresivă
- sepsis, care este o reacție severă care apare atunci când fluxul sanguin devine copleșit de bacterii
Complicațiile peritonitei secundare includ:
- un abces intraabdominal
- intestin gangrenos, care este țesutul intestinului mort
- aderențe intraperitoneale, care sunt benzi de țesut fibros care se alătură organelor abdominale și pot provoca blocarea intestinului
- șoc septic, care se caracterizează prin tensiune arterială periculos de scăzută
Cum se previne peritonita
Dacă faceți dializă, spălați-vă mâinile și unghiile înainte de a vă atinge cateterul. Curățați zilnic pielea din jurul cateterului. Urmați instrucțiunile medicului dumneavoastră cu privire la îngrijirea și depozitarea consumabilelor dvs. medicale.
Dacă aveți dureri abdominale severe sau leziuni abdominale, cum ar fi o rană cu cuțitul, efectuați una dintre următoarele acțiuni:
- consultați-vă medicul
- mergi la camera de urgenta
- sunați la 911 sau la serviciile locale de urgență
Perspective pe termen lung pentru peritonită
Perspectivele peritonitei depind de cauza infecției și de cât de mult a progresat înainte de începerea tratamentului. Medicamentele și intervențiile chirurgicale sunt de obicei capabile să controleze infecția.
Dacă tratamentul nu începe devreme, infecția se poate răspândi. Dacă alte organe sunt deteriorate, recuperarea dvs. va depinde de starea generală de sănătate și de cât de multă pagubă a fost făcută.